CHIULHÁN s. n. v. chiolhan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
chiulhán (-ne), s. n. – Banchet, zaiafet, chef. – Var. chiolhan. Tc. külhan „cuptor de încălzit baia” (Șeineanu, II, 118; Lokotsch 1234). Semantismul rom. se explică prin obiceiul turcesc de a mînca în baie. – Der. chiulhangiu, s. m. (persoană care încălzește baia; chefliu, petrecăreț), din tc. külhanci; chiulhaniu (var. chiolhănos), adj. (fățarnic, viclean), din tc. külhani „persoană care încălzește baia”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chĭulhán, V. chĭolhan.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
chĭolhán și chĭulhán n., pl. e și urĭ (turc. pers. kül-han, cuptor de baĭe, d. kül, cenușă, și han, casă. La băile turceștĭ se reprezentau și farse). Fam. Mare chef, beție strașnică: a trage un chĭolhan, a te pune pe chĭolhan.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink