Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
cinghél (cinghéluri), s. n. – 1. Cerc, inel, fretă. – 2. Cîrlig. – Mr. cinghelu, megl. cenghiel. Tc. çenghel „cîrlig” (Roesler 608; Șeineanu, II, 127); cf. ngr. τσιγϰέλι, alb., bg., sb. čengel.
Sursa: Dicționarul etimologic român