Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
ciritéi s. m. – Tufiș, desiș, teren despădurit. – Var. ceretei, ceretel. Rut. (o)čeret „stufăriș” (Skok 64; DAR). Nu este probabilă ipoteza lui Cihac, II, 491, bazată pe mag. cserje, de la cser „stejar”. – Der. citirișcă, s. f. (tufiș), cu metateză (DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român