CÍSLĂ, cisle, s. f. (În orânduirea feudală) 1. Cotă-parte de bir care revenea unei persoane sau unei comunități dintr-o sumă plătită în comun; repartizare a dărilor fixată de obștea satului, proporțional cu averea fiecăruia. 2. Întrunire, sfat (sătesc), adunat de obicei pentru stabilirea cislei (1). – Din sl. čislo „număr”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÍSLĂ s. v. număr, sumă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
císlă (císle), s. f. – 1. (Înv.) Număr, cantitate. – 2. Socoteală. – 3. Cotă, procent parte. Sl. čislo „număr” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 57). – Der. cislaș, s. n. (contribuabil); cislui, vb. (a fixa prețul, a estima; a împărți, a fixa cota; a discuta, a dezbate); cisluială, s. f. (fixare a unui pret; împărțire); cisluitor, s. m. (perceptor). Toate cuvintele sînt învechite.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
císlă s. f., g.-d. art. císlei; pl. císle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
císlă f., pl. e (vsl. čislo, număr. V. cinste, cin). Vechĭ. Împărțirea biruluĭ (cu care ocaziune obștea se aduna duminica la ușa bisericiĭ și hotăra cît are de plătit fiecare). Azĭ. Fig. Taĭfas: făceaŭ cislă la crișmă [!]. Teapă, meserie, treaptă socială: eraŭ toțĭ de o cislă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÍSLĂ ~e f. înv. 1) Cotă-parte de impozit repartizată proporțional de obștea satului. ~ a cărăușilor. 2) Adunare obștească pentru stabilirea părții de impozit ce revenea fiecărei persoane. ◊ A face ~ a ține sfat. /<sl. țislo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink