COCOȘÉL, cocoșei, s. m. 1. Diminutiv al lui cocoș (I). ◊ Compus: cocoșel-de-câmp = plantă erbacee cu flori roșii-cărămizii; ruscuță (Adonis aestivalis). 2. (Fam.) Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoș (I); p. gener. monedă de aur. 3. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). – Cocoș + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COCOȘÉL s. v. iris, ruscuță, stânjen, stân-jenel, toporaș, urlup, violetă, viorea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cocoșél s. m., pl. cocoșéi, art. cocoșéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cocoșél m., pl. eĭ. Cocoș mic. Numele maĭ multor plante ranunculacee numite și ruscuță și spînz (adónis). Pl. Floricele, mizilic, grăunțe de păpușoĭ care au explodat la foc și aŭ aspectu unor florĭ albe. – În est cu-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COCOȘÉL ~i m. (diminutiv de la cocoș) 1) mai ales la pl. Grăunțe de porumb coapte în sare sau în nisip înfierbântat și desfăcute în formă de floricele; cocoș. 2) înv. Monedă franceză (de aur) în valoare de 20 de franci, pe care este gravat un cocoș. /cocoș + suf. ~el
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COCOȘEI-DE-GRĂDÍNĂ s. pl. v. fierea-pământului, potroacă, țintaură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COCOȘEL-DE-CÂMP s. (BOT.; Adonis aestivalis) (reg.) ruscuță, chimen-câinesc, iarba-cocoșului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cocoșél-de-câmp (bot.) s. m., pl. cocoșéi-de-câmp
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink