COFÍȚĂ, cofițe, s. f. Diminutiv al lui cofă; cofăiel, cofăieș. – Cofă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COFÍȚĂ s. donicioară, (reg.) cofăiel, cofăieș. (O ~ cu apă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cofíță s. f., g.-d. art. cofíței; pl. cofíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cofíță f., pl. e. Cofă mică.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink