Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click.
colác m. (d. vsl. kolačĭ [d. kolo, roată, cerc], de unde s´a făcut pl. colacĭ, apoĭ sing. colac, ca dracĭ, drac, saŭ d. bg. kolak, var. din kolač, rus. kalač, ung. kalács). Covrig mare împletit care se oferă la biserică. Plocon, veste (bună saŭ rea): hop și el cu colacu. Cerc gros (pl. și colace, neutru): colac de peatră [!] la fîntînă. Spiră: colaciĭ șarpeluĭ. A te face colac (saŭ covrig) de frig, a te zgrebuli [!]. Colac peste pupăză. V. pupăză. V. și bornac, naporjne, prescură.
Sursa: Dicționaru limbii românești

Copyright (C) 2004-2021 DEX online (http://dexonline.ro)