COLECȚIONÁR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte, care face sau are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLECȚIONÁR, -Ă s.m. și f. Posesor al unei colecții; amator de colecții. [Cf. fr. collectionneur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLECȚIONÁR, -Ă s. m. f. posesor al unei colecții; amator de colecții. (< fr. collectionneur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COLECȚIONÁR s. v. culegător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colecționár (colecționári), s. m. – 1. Persoană care colecționează obiecte. – 2. (Arg.) Hoț, pungaș. De la colecționa ‹ fr. collectionner. Al doilea sens este o interpretare ironică a primului și totodată o încrucișare cu (tribunal) corecțional.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
colecționár s. m. (sil. -ți-o-), pl. colecționári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COLECȚIONÁR ~a (~i, ~e) m. și f. Per-soană care face colecții; posesor al unei colecții. /<fr. collectionneur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink