CONCÉPȚIE, concepții, s. f. 1. Felul de a vedea sau ansamblu de păreri, de idei cu privire la probleme filozofice, științifice, tehnice, literare etc. ◊ Concepție despre lume = ansamblu de reprezentări și de idei despre lumea înconjurătoare, care tinde să îmbrățișeze toate fenomenele acesteia, natura, societatea, gândirea, omul și locul omului în lume etc. într-o interpretare unitară. 2. Proces prin care ia ființă un nou individ animal, în urma fecundării ovulului de către s**********d; procreare, zămislire (a unui copil). [Var.: concepțiúne s. f.] – Din fr. conception, lat. conceptio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCÉPȚIE s.f. 1. Sistem de idei referitoare la probleme filozofice, științifice, economice, morale, literare etc.; înțelegere, interpretare a fenomenelor pe baza unui sistem de idei, mod de a concepe ceva. 2. Zămislire, procreare (a unui copil). [Gen. -iei, var. concepțiune s.f. / cf. lat. conceptio, fr. conception].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCÉPȚIE s. f. 1. ansamblu, sistem de idei privitoare la problemele filozofice, științifice, economice, morale, tehnice, literare etc.; mod de a înțelege sau de a interpreta fenomenele pe baza unui sistem de idei. 2. procreare. (<fr. conception, lat. conceptio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONCÉPȚIE s. 1. convingere, gând, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, viziune, (livr.) convicțiune. (Are niște ~ sănătoase.) 2. teorie, teză. (O nouă ~ în biologie.) 3. (BIOL.) concepere, procreare, (înv. și pop.) zămislire. (Proces de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
concépție s.f. (sil. -ți-e), art. concépția (sil. -ți-a), g.-d. art. concépției; pl. concépții, art. concépțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONCÉPȚIE ~i f. 1) Mod de a concepe. 2) Ansamblu de idei generale; sistem de concepte. ◊ ~ despre lume ansamblu de idei despre lumea înconjurătoare și modul de interpretare a acesteia. 3) Proces de apariție a unei ființe ca urmare a fecundării. [Art. concepția; G.-D. concepției; Sil. -ți-e] /<fr. conception, lat. conceptio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
concepțiúne f. (lat. concéptio, -ónis. V. încep). Acțiunea de a concepe copilu, zămislire. Imaculata concepțiune, o dogmă bisericească după care Fecĭoara Maria a fost concepută fără păcat original. Fig. Facultatea de a înțelege, de a concepe: concepțiune greoaĭe, ușoară. Ceĭa ce produce inteligența: alfabetu e o sublimă concepțiune. – Și -épție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONCÉPȚIE (‹ lat. conceptio, -onem) s. f. 1. Fel de a vedea, vedere sau ansamblu de vederi, de idei cu privire la problemele filozofice, științifice, literare etc. ◊ (FILOZ.) C. despre lume = punct de vedere general, viziune de ansamblu asupra existenței. Din perspectiva marilor construcții ontologice clasice, filozofia este prezentată drept c. generală despre lume (Weltanschauung), vizînd constituirea unui tablou ontologic complet și definitiv care să includă o filozofie a naturii și una a omului. 2. (FIZIOL.) Proces prin care ia ființă un nou individ animal, prin fecundarea ovulului de către un s**********d; procreație. ◊ (REL.) C. imaculată = dogmă catolică potrivit căreia Fecioara Maria a fost ferită de păcatul originar; sărbătoare prin care Biserica catolică cinstește acest mister (8 dec.).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink