CONCHERÁNT, -Ă, concheranți, -te, adj. (Franțuzism) Cuceritor. – Din fr. conquérant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCHERÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Cuceritor. [< fr. conquérant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCHERÁNT, -Ă adj. (rar) cuceritor. (<fr. conquérant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONCHERÁNT s., adj. v. cuceritor, ocupant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
concheránt adj. m., pl. concheránți; f. sg. concherántă, pl. concheránte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink