CONCHÉTĂ, conchete, s. f. (Franțuzism) Cucerire. – Din fr. conquête.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCHÉTĂ s.f. (Franțuzism) Cucerire (mai ales galantă). [< fr. conquête].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCHÉTĂ s. v. cucerire, luare, ocupare, ocupație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conchétă s. f., pl. conchéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conchétă f., pl. e (fr. conquête. V. chetă, cer). Fam. Cucerire (în amor). – Și conchistă, pl. e (it. conquista).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink