CONGREGAȚIONÍST, -Ă, congregaționiști, -ste, s. m. și f. Membru al unei congregații. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. congrégationniste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONGREGAȚIONÍST, -Ă s.m. și f. Membru al unei congregații. [Pron. -ți-o-. / < fr. congrégationniste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONGREGAȚIONÍST, -Ă s. m. f. membru al unei congregații. (după fr. congréganiste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
congregaționíst s. m. (sil. -ți-o-), pl. congregaționíști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
congregaționíst, -ă s. și adj. (d. lat. congregátio, -ónis, congregațiune). Care face parte dintr´o congregațiune, maĭ ales religioasă. – Răŭ zis congreganist (fr. congréganiste).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONGREGAȚIONÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Membru al unei congregații. /<fr. congrégationniste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
congregaționístă s. f. (sil. -ți-o-), pl. congregaționíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink