Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: conserva (verb tranzitiv) , conservă (substantiv feminin)   
CONSÉRVĂ, conserve, s. f. Produs alimentar fabricat în așa fel încât, păstrat în ambalaje speciale sau în borcane ermetic închise, își menține multă vreme nealterate calitățile. – Din fr. conserve.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSÉRVĂ s.f. Produs alimentar care poate fi păstrat multă vreme nealterat, datorită tratării lui după anumite procedee. [< fr. conserve, cf. it. conserva].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSÉRVĂ s. f. produs alimentar care poate fi păstrat multă vreme nealterat, datorită tratării lui după anumite procedee. (< fr. conserve)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
consérvă s. f., g.-d. art. consérvei; pl. consérve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ Refl. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONSERVÁ consérv tranz. 1) (alimente) A prelucra în vederea păstrării îndelungate; a preface în conserve. 2) A face să se conserve. /<fr. conserver, lat. conservare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CONSERVÁ mă consérv intranz. 1) (despre persoane) A-și păstra sănătatea și forțele; a avea grijă de sine; a se menaja. 2) A rămâne neschimbat (în timp); a se păstra; a se menține. Tradițiile s-au ~t. /<fr. conserver, lat. conservare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONSÉRVĂ ~e f. Produs alimentar care, în urma unui tratament termic, poate fi păstrat nealterat în borcane sau în cutii închise ermetic. ~e de pește. [G.-D. conservei] /<fr. conserve
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONSERVÁ vb. I. tr. 1. A păstra nealterat datorită unui anumit tratament; a păstra alimente sub formă de conserve. 2. A păstra, a păzi. ♦ refl. A se menaja. [P.i. consérv. / < fr. conserver, cf. it., lat. conservare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSERVÁ vb. I. tr. 1. a păstra ceva nealterat datorită unui anumit tratament; a împiedica alterarea, sub acțiunea unor agenți atmosferici sau biologici, a unor produse alimentare perisabile. 2. a păstra, a păzi. II. refl. a se menaja. (< fr. conserver, lat. conservare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSERVÁ vb. 1. a (se) păstra. (Gogoșarii se ~ în oțet.) 2. v. păstra. 3. v. menaja.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conservá vb., ind. prez. 1 sg. consérv, 3 sg. și pl. consérvă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
consérv, a v. tr. (lat. con-servare. V. rezerv, sărbez [!]). Păstrez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române