Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: consimți (verb tranzitiv) , consimțire (substantiv feminin)   
CONSIMȚÍRE, consimțiri, s. f. Faptul de a consimți; consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord. – V. consimți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSIMȚÍRE s.f. Acțiunea de a consimți și rezultatul ei; încuviințare, aprobare, acceptare. [< consimți].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSIMȚÍRE s. 1. v. aprobare. 2. v. încuviințare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Consimțire ≠ dezaprobare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
consimțíre s. f. → simțire
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSIMȚÍ, consímt, vb. IV. Tranz. și intranz. A fi de acord cu ceva, a-și da consimțământul; a aproba, a încuviința. – Con1- + simți (după fr. consentir).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONSIMȚÍ consímt 1. tranz. (păreri, propuneri etc.) A susține exprimându-și consimțământul; a încuviința; a aproba. 2. intranz. A-și da consimțământul; a fi de acord. /con- + a simți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONSIMȚÍ vb. IV. tr., intr. A-și da consimțământul; a încuviința, a aproba; a se învoi. [P.i. consímt și simț, conj. -simtă. / < con- + simți, după fr. consentir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSIMȚÍ vb. tr., intr. a-și da consimțământul; a încuviința, a aproba. (după fr. consentir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSIMȚÍ vb. 1. v. aproba. 2. a accepta, a admite, a se învoi, a primi, a voi, a vrea. (~ să fii soția mea?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A consimți ≠ a dezaproba, a reproba, a respinge
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
consimțí vb. → simți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
consímt, a v. intr. (con- și simt, după fr. consentir, lat. consentire). Am aceĭașĭ simțire (voință) cu altu, admit, aprob, accept: cine tace, consimte; a consimți la o propunere. – Și consímț (vest) și, maĭ rar, consimțesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)