Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CONSTÁNT, -Ă, constanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic. ◊ Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producție care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. 2. S. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 3. S. f. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanță etc. – Din fr. constant, lat. constans, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSTÁNT, -Ă adj. Neschimbat; invariabil; statornic. [Cf. fr. constant, lat. constans].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSTÁNT, -Ă I. adj. care rămâne neschimbat; invariabil. ♦ capital ~ = parte a capitalului investită în mijloacele de producție, care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. II. s. f. 1. (mat.) mărime având o valoare invariabilă. 2. (fiz.) mărime care caracterizează un fenomen, material, aparat etc. 3. element al limbajului formal reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat. (< fr. constant, lat. constans)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSTÁNT adj. 1. invariabil, neschimbat, uniform. (Viteză ~.) 2. invariabil, neschimbat. (Valoare ~.) 3. invariabil, neschimbător, permanent, (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) 4. v. consecvent. 5. v. staționar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Constant ≠ fluctuant, inconstant, instabil, neconstant, oscilant, schimbător, variabil, variat, muabil, nestatornic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
constánt adj. m., pl. constánți; f. sg. constántă, pl. constánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
constánt, -ă adj. (lat. cónstans, -ántis, d. con-, împreună, și stare, a sta. V. staŭ, consist). Statornic, stabil, invariabil: caracter constant, fericire constantă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONSTÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care persistă într-o anumită stare; existent într-o stare neschimbată. 2) (despre persoane) Care are convingeri neschimbate; caracterizat prin consecvență în convingeri; statornic. /<fr. constant, lat. constans, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONSTÁNTĂ ~e f. 1) Mărime care nu-și schimbă valoarea. ~a gazelor. ~ radioactivă. 2) med. Indice care consemnează starea normală a organismului. 3) log. Expresie a cărei semnificație este socotită fixă. /<fr. constante
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONSTÁNTĂ s.f. 1. (Mat.) Mărime cu valoare invariabilă, neschimbată. 2. (Fiz.) Mărime care caracterizează un fenomen, un material, un aparat etc. 3. Element al limbajului formalizat, reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat. [< fr. constante].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSTANTA LUI PLÁNCK s. (FIZ.) cuantă de acțiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
constántă s. f., pl. constánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSTANT, Marius (1925-2004, n. București), compozitor și pianist francez de origine română. Căutările în domeniul muzicii concrete i-au inspirat balete („Elogiul nebuniei”), muzică de cameră, mai multe lucrări simfonice, o operă.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CONSTANT DE REBEQUE [costã de rəbéc], Henri Benjamin de (1767-1830), scriitor și om politic liberal francez. Proză de analiză, remarcabilă prin obiectivitatea și precizia stilului („Adolphe”).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)