Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: constrânge (verb tranzitiv) , constrângere (substantiv feminin)   
CONSTRẤNGERE, constrângeri, s. f. Acțiunea de a constrânge și rezultatul ei; silire, obligare, forțare, somare. ♦ Asprime, rigoare. – V. constrânge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSTRÂNGERE s.f. Acțiunea de a constrânge și rezultatul ei, forțare. [< constrânge].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
constrấngere s. f., g.-d. art. constrấngerii; pl. constrấngeri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
CONSTRÂNGERE s. 1. forțare, obligare, silire, (livr.) somare, violentare, (înv.) asuprire, siluire. (~ cuiva să facă ceva.) 2. v. forță. 3. v. coerciție. 4. v. severitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
constrângere s. f. → strângere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSTRẤNGE, constrấng, vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța, a obliga; a soma. [Perf. s. constrânsei, part. constrâns] – Con1- + strânge (după fr. contraindre). Cf. lat. constringere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONSTRÂNGE constrâng tranz. (persoane) A pune cu forța să facă ceva; a sili; a obliga; a forța; a impune. /con- + a strânge
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONSTRÂNGE vb. III. tr. A sili, a obliga (pe cineva) să facă ceva; a forța. [P.i. constrâng, perf.s. -strânsei, part. -strâns. / < con- + strânge, după lat. constringere, fr. contraindre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSTRÂ'NGE vb. tr. a sili, a obliga (pe cineva) să facă ceva; a forța. (< lat. constringere, după fr. contraindre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSTRÂNGE vb. 1. a face, a forța, a obliga, a sili, (livr.) a soma, a violenta, (pop.) silnici, (înv. și reg.) a strânge, (prin Ban.) a tipi, (înv.) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strâmtora, (fig.) a presa. (L-a ~ să vorbească.) 2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna, a forța, a obliga, a sili, (pop.) a osândi. (M-a ~ la inacti-vitate.) 5. v. reduce.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
constrânge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. constrâng
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
constrî́ng, -strî́ns, a -strî́nge v. tr. (lat. constringere, fr. contraindre). Silesc, forțez, fac să facă ce vreaŭ eŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)
*** new 2019 todo.ad.all ***