CONVERGÉNȚĂ, convergențe, s. f. 1. Faptul de a converge; îndreptare spre același punct, fig. către același scop. ♦ Valoarea reciprocă a distanței focale a unei lentile, exprimată în dioptrii. 2. Apariție a unor asemănări structurale sau funcționale la organisme îndepărtate filogenetic, ca rezultat al adaptării la condiții de mediu relativ identice. – Din fr. convergence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONVERGÉNȚĂ s.f. 1. Faptul de a converge; îndreptare către același centru, (fig.) către același scop. ♦ (Mat.) Proprietate a unei serii de a admite o sumă determinată. 2. (Biol.) Apariție a unor asemănări structurale sau funcționale la organisme îndepărtate filogenetic ca urmare a adaptării lor la condiții de mediu identice. [Cf. fr. convergence, it. convergenza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONVERGÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a converge. ♦ teoria ~ței = teorie burgheză care preconizează evoluția celor două sisteme social-economice și politice, socialismul și capitalismul, spre un tip comun de societate, fără a fi nevoie de revoluția socială. 2. proprietate a unui fascicul de radiații de a-și micșora secțiunea, concentrându-se într-un singur punct. ◊ însușire a unui sistem optic de a transforma fasciculele paralele sau divergente în fascicule convergente. 3. (mat.) proprietate a unui șir și a unei serii de a fi convergente. 4. (biol.) apariție, în cursul evoluției, a unor caractere structurale sau funcționale aparent similare la specii înrudite, datorită adaptării la aceleași condiții de viață. (< fr. convergence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Convergență ≠ divergență
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
convergénță s. f., g.-d. art. convergénței; pl. convergénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
convergénță f., pl. e (d. convergent, fr. -gence). Îndreptare spre acelașĭ punct: orașu e punctu de convergență a multor drumurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONVERGÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter convergent. ~a liniilor ~a eforturilor. 2) fig. Orientare spre același scop; tendință de contopire. 3) mat. Proprietate a unei serii, suma termenilor căreia este un număr finit. 4) Distanță focală inversă a unei lentile, exprimată în dioptrii. 5) Asemănare la unele organisme care fac parte din diferite clase, ca rezultat al adaptării lor la condiții de viață relativ identice. /<fr. convergence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink