Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
copleșí (copleșésc, – ít), vb. – 1. A împovăra, a covîrși, a năpădi. – 2. A apăsa, a oprima, a sufoca. Creație expresivă, care pare a se baza pe aceeași rădăcină imitativă ca pleoști „a zdrobi”; pentru valoarea expresivă a lui co-, cf. cofleși, comînji, cotropi. S-a propus ca etimon un lat. *complexare sau *complexire (Tiktin; Candrea-Dens., 391; REW 2102), care nu pare posibil, cf. Graur, BL, V, 94 și Rosetti, I, 160. Cuvînt obscur, după Philippide, II, 708, sau poate legat de alb. kaplis „a bruma”, după Cihac, II, 716 și Scriban. – Der. copleșeală, s. f. (apărare); copleșitor, adj. (apăsător).
Sursa: Dicționarul etimologic român