CORTÉGIU, cortegii, s. n. Șir de persoane care însoțesc o ceremonie; convoi. ♦ Fig. Șir, înșirare. – Din it. corteggio, fr. cortège.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORTÉGIU s.n. Șir de oameni care însoțesc o ceremonie. ♦ (Fig.) Șir, înșirare. [Pron. -giu. / cf. fr. cortège, it. corteggio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORTÉGIU s. n. 1. șir de oameni care însoțesc o ceremonie, o personalitate marcantă; convoi, alai. 2. (fig.) șir, înșirare. (< it. corteggio, fr. cortège)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CORTÉGIU s. 1. v. alai. 2. v. procesiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cortégiu (cortégii), s. n. – Alai, convoi. – Var. cortej. It. corteggio (sec. XIX). – Var., din fr. cortège.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cortégiu s. n. [-giu pron. -gĩu], art. cortegíul; pl. cortegíi, art. cortegíile (sil. -gi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cortégiŭ n. și (rar) -ej n., pl. urĭ (fr. cortège, d. it. corteggio, d. corte, curte). Convoĭ, suită, șir de persoane care întovărășesc pe cineva în semn de onoare: cortegiŭ funebru. Serie de lucrurĭ rele: cortegiŭ de nenorocirĭ. V. convoĭ, alaĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CORTÉGIU ~i n. Grup de persoane care însoțește o ceremonie sau o personalitate; alai; suită; convoi; escortă. ◊ ~ funebru grup de oameni care conduc un mort spre cimitir. [Sil. -te-giu] /<it. corteggio, fr. cortege
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink