COÁCĂZ, coacăzi, s. m. Arbust cu frunze formate din cinci lobi, cu flori galbene-verzui dispuse în ciorchini, cultivat pentru fructele sale comestibile (Ribes rubrum). – Din coacăză (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COÁCĂZ s. (BOT.) 1. (Ribes rubrum) (reg.) păltinele (pl.), ribizli, rișiță, rozinchin, agriș-roșu, (Mold. și Bucov.) pomușoară, (prin Bucov. și Mold.) smorodin. 2. coacăz-de-munte v. merișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coácăz s. m., pl. coácăzi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coácăz (oa dift.) m., pl. zĭ și jĭ (din coacăză). Vest. Pomușoară, o tufă (originară din Japonia) care produce niște bobițe comestibile roșiĭ, galbene și albe așezate în formă de strugureĭ (ribes rubrum). Merișor (vaccinium vitis idaea). – În nord coacăț, „dîrmoz”. V. păltior și agriș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COÁCĂZ ~i m. Arbust, ramificat de la bază, cu flori galbene-verzi, cultivat pentru fructele lui în formă de bobițe mici roșii, negre sau galbene, dispuse în ciorchini. [Sil. coa-căz] /Din coacăză
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COACĂZ-DE-MÚNTE s. v. păltior.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COACĂZ-NÉGRU s. v. struguri-negri.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink