COȘCOVITÚRĂ, coșcovituri, s. f. (Rar) Coșcoveală. – Coșcovi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COȘCOVITÚRĂ s. v. coșcoveală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coșcovitúră s. f., g.-d. art. coșcovitúrii; pl. coșcovitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coșcovitúră f., pl. ĭ. Coșcoveală, loc coșcovit (ca tencuĭala desprinsă, dar care se maĭ ține pe părete [!]).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink