Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cracă (substantiv feminin) , crăci (verb tranzitiv)   
CRĂCÍ, crăcésc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRĂCÍ vb. v. crăcăna.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crăcésc, imperf. 3 sg. crăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. crăceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÁCĂ crăci f. Ramură de copac; creangă. ◊ A-și tăia ~a de sub picioare a-și crea singur o situație periculoasă printr-o acțiune nechibzuită. /Din crac
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRÁCĂ s. v. ramură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crácă s. f., g.-d. art. crăcii; pl. crăci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crácă f., pl. ăcĭ (d. crac). Vest. Ramură, creangă. – În Olt. creacă, pl. ecĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
crăcésc (mă) v. refl. (d. crac). Pop. Triv. Mă crăcănez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)
*** new 2019 todo.ad.all ***