Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CROȘETÁ, croșetez, vb. I. Tranz. A împleti manual dantele, tricoturi etc. cu croșeta. – Din fr. crocheter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CROȘETÁ vb. I. tr. A împleti (dantele) cu croșeta. [< fr. crocheter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CROȘETÁ vb. tr. a împleti (dantele) cu croșeta. (< fr. crocheter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CROȘETÁ vb. (Transilv. și Ban.) a ștricăni. (~ o dantelă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
croșetá vb., ind. prez. 1 sg. croșetéz, 3 sg. și pl. croșeteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CROȘÉTĂ, croșete, s. f. 1. Ac lung de metal, de os, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc. 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn. 4. Paranteză dreaptă. 5. (În arhitectura gotică, în forma croșet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat. [Var.: croșét s. n.] – Din fr. crochet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CROȘETÁ ~éz tranz. (dantele, obiecte de îmbrăcăminte etc.) A împleti cu croșeta. /<fr. crocheter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CROȘÉTĂ ~e f. 1) Unealtă de împletit în formă de ac lung, având o îndoitură la vârf; cârlig; igliță. 2) poligr. Paranteză dreaptă. /<fr. crochet
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CROȘÉTĂ s.f. 1. Ac lung cu vârful în formă de cârlig, cu care se lucrează diferite împletituri (mai ales dantele) din ață, lână etc. 2. Tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă din oțel de forma unui cui cu cap lățit prevăzut cu găuri, folosit în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. (Poligr.) Paranteză colțuroasă, dreaptă. [Var. croșet s.n. / < fr. crochet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CROȘÉTĂ s. f. 1. dispozitiv, instrument în formă de cârlig. ◊ ac lung cu vârful în formă de cârlig cu care se lucrează diferite împletituri (dantele) din ață, lână etc. 2. tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. piesă de oțel de forma unui cui cu cap lățit cu găuri, în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. paranteză dreaptă. (< fr. crochet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CROȘÉTĂ s. 1. igliță, (reg.) cârligel. (~ pentru împletit.) 2. v. paranteză dreaptă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
croșétă (-tă), s. f. – Ac de croșetat. – Var. croșet. Fr. crochet. – Der. croșeta, vb. (a împleti manual cu croșeta).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
croșétă (instrument) s. f., pl. croșéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
croșetéz v. tr. (d. croșet; fr. crocheter, a deschide o încuĭetoare c´un cîrlig). Barb. Împletesc (cu acușoru).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink