CRÍDĂ, cride, s. f. (Reg.) Cretă. – Din ucr. krijda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÍDĂ s. v. bancrută, crah, cretă, faliment.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crídă (críde), s. f. – Faliment, crah. Germ. Krida (DAR). În Trans., înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
crídă s. f., g.-d. art. crídei; pl. críde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crídă, V. cretă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
crétă f., pl. e (lat. creta, adică „din insula Creta”, de unde și mgerm. kride, ngerm. kreide, pol. kreda, kryda, și de aci rut. kréĭda, kriĭda). Carbonat de calciŭ saŭ calcită pămîntoasă (CO3 Ca), formată din animalcule foraminifere supt [!] aspectu uneĭ substanțe albe dure, care se întrebuințează la scris pe tabla neagră în școale [!]. – În est (d. rut.) cridă, în sud (rar azĭ) tibișir.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink