CUCÉRNIC, -Ă, cucernici, -ce, adj. Evlavios, cuvios, religios, pios, smerit. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă preoților. – Cuceri + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUCÉRNIC adj. v. credincios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cucérnic adj. m., pl. cucérnici; f. sg. cucérnică, pl. cucérnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cucérnic, -ă adj. (d. a cuceri). Smerit, evlavios: preut [!] cucernic, o cucernică închinăcĭune.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CUCÉRNIC ~că (~ci, ~ce) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; cuvios; religios; evlavios; pios. /a cuceri + suf. ~nic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink