CUMNĂȚÍCĂ, cumnățele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui cumnată. – Cumnată + suf. -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cumnățícă s. f., g.-d. art. cumnățélei; pl. cumnățéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink