Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
cumắtru (métri), s. m. – 1. Nașul în raport cu părinții copilului botezat. – 2. Termen de adresare la țară între oamenii de aceeași vîrstă. Sl. kŭmotrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 326; Cihac, II, 86; Skok, R. Études slaves, X, 186; Graur, BL, V, 94; Berneker 662; Vasmer 578). Cuvîntul este general în sl., dar în forme destul de diferite de rom. (bg., sb., cr., pol., rus. kum, sb. kumak); astfel încît mai mulți filologi (Philippide, II, 637; Pușcariu, Dacor., III, 395; Rosetti, BL, VIII, 160; DAR) consideră der. din rom.imposibilă pe baza sl., și se gîndesc la un m. analogic de la cumătră care, la rîndul lui, ar proveni direct din lat. commater; însă această der. nu a fost suficient lămurită. Lipsește un studiu complet. – Der. cumătră, s. f. (nașă în raport cu părinți copilului botezat; termen de adresare la țară între femei de aceeași vîrstă); cumetrie, s. f. (înrudire spirituală; intimitate, încredere; bîrfeală; ospăț care se oferă de obicei după botez); încumetri, vb. (a contracta înrudire spirituală).
Sursa: Dicționarul etimologic român