CĂLINÉT, călineturi, s. n. (Rar) Crâng de călini. – Călin + suf. -et.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂLINÉT, călineturi, s. n. (Rar) Crâng de călini. – Din călin + suf. -et.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
călinét s. n., pl. călinéturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink