CĂȚÚIE, cățui, s. f. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii. [Var.: (reg.) cățíe s. f.] – Cf. ngr. katdzí „lopățică pentru jeratic”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂȚÚIE, cățui, s. f. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii. [Var.: (reg.) cățíe s. f.] – Ngr. katsí „lopățică pentru jeratic” + suf. -uie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂȚÚIE s. v. afumătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cățúie (cățúi), s. n. – Vas în care se ard mirodenii. – Var. mr. căție. Ngr. ϰατσί „făraș” (Cihac, II, 645; Bogrea, Dacor., IV, 798); cf. alb. katsi(jë), sl. kacija „foc”. La încercările lui Pușcariu de a explica acest cuvînt prin lat. (*cață din lat. cyatus ‹ gr. ϰυάθειον, Pușcariu 320, cf. it. cazzo, sp. cazo; lat. *quatium, Lat. ti, 40) a renunțat însuși autorul în DAR. Nu pare mai probabilă der. din lat. cattia (Iordan, BF, VI, 174).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cățúie s. f., art. cățúia, g.-d. art. cățúii; pl. cățúi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cățúĭe (est) și cățíe (vest) f. (dim. d. cață orĭ d. ngr. katsi, alb. katsi și katsie, d. it. cazza, cățuĭe, probabil var. din caccía. V. cață și castron și cp. cu REW. 2434). Lopățică de afumat, vas în care se pune jaratic și substanțe aromatice rășinoase (tămîĭe, smirnă). – În Ml. tot -uĭe. V. cădelniță, tămîĭerniță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂȚÚIE cățúi f. Vas de metal sau de lut în care se arde tămâie. [Sil. -țu-ie] /<ngr. katsi + suf. ~uie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink