CIURÓI, ciuroaie, s. n. Izvor care curge pe un scoc ori jgheab îngust. – Probabil din ciurui2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIURÓI s. șipot, (reg.) bijoi, ciuciur. (Un ~ de apă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciurói s. n., pl. ciuroáie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭuróĭ n., pl. oaĭe (d. a cĭurui 2). Trans. Țuțur, șipot, izvor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink