DĂDĂCEÁLĂ, dădăceli, s. f. (Fam.) Faptul de a dădăci (2). – Dădăci + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
dădăceálă s. f., g.-d. art. dădăcélii; pl. dădăcéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink