DĂINUITÓR, -OÁRE, dăinuitori, -oare, adj. Care dăinuiește; durabil, trainic, persistent. [Pr.: -nu-i-] – Dăinui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DĂINUITÓR adj. v. durabil, rezistent, solid, trainic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dăinuitór adj. m., pl. dăinuitóri; f. sg. și pl. dăinuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DĂINUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dăinuiește; persistent; peren. [Sil. dăi-nu-i-] /a dăinui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink