DĂSCĂLEÁLĂ, dăscăleli, s. f. Faptul de a dăscăli (2); cicăleală, dăscălitură. – Dăscăli + suf. – -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DĂSCĂLEÁLĂ s. v. cicăleală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dăscăleálă s. f., g.-d. art. dăscălélii; pl. dăscăléli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink