DÁBILĂ, dabile, s. f. (Înv.) Impozit, dare, bir. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÁBILĂ s. v. belea, bir, bucluc, cadavru, corp, dandana, dare, gloabă, hoit, impozit, încurcătură, leș, mârțoagă, mortăciune, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, osatură, pacoste, pocinog, rău, schelet, sistem osos, stârv, supărare, trup.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dábilă s. f., g.-d. art. dábilei; pl. dábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dábilă f., pl. e (ung. debella, femeĭe înaltă și slabă, cobilă. Cp. cu rablă și gloabă, „mîrțoagă” și „amendă”). Trans. (și dábălă) pl. ele. Schelet. Gloabă, mîrțoagă. Olt. Belea, necaz. Vechĭ. Bir (ca și gloabă).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink