daradáică (-ắici), s. f. – Trăsură proastă. – Var. taradaică. Rut., pol. taradajka, rus. taratajka (Cihac, II, 92; Scriban; Candrea). În Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
daradáică s. f. (sil. -dai-), g.-d. art. daradáicei; pl. daradáice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
daradáĭcă (Mold.) și taradaĭcă (nord) f., pl. e (rut. tarudáika, trăsură hodorogită, rus. taratáika, căruță cu doŭă roate; pol. taradajka, teredajka). Est. Iron. trăsură hodorogită, droagă. – Și har- (Sadov.). V. hodoroagă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DARADÁICĂ ~ce f. pop. fam. Vehicul vechi și foarte deteriorat. [Sil. -dai-că] /<ucr. maradajka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink