Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DÁTĂ, date, s. f. I. Timpul precis (exprimat în termeni calendaristici) când s-a produs sau urmează să se producă un eveniment. ♦ Indicația acestui timp pe un act, pe o scrisoare etc. (pusă la întocmirea lor). II. Fiecare dintre numerele, mărimile, relațiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obținute în urma unei cercetări și urmează să fie supuse unei prelucrări. – Din fr. date.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÁTĂ s.f. Timp în care s-a petrecut, s-a făcut sau trebuie să se facă ceva; indicația acestui timp. [< fr. date, it. data].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DÁTĂ s. f. 1. timp în care s-a petrecut sau urmează să se facă ceva; indicația acestui timp. 2. (mat.) număr, mărime, relație etc. care servește la rezolvarea unei probleme. 3. (pl.) informații referitoare la ceva. (< fr. date)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DÁTĂ s. 1. (înv.) veleat. (La ce ~ s-a întâmplat evenimentul?) 2. termen, timp, vreme, zi, (pop.) soroc, (înv.) sorocire, veleat. (La ~ hotărâtă ...) 3. v. oară. 4. v. rând, (reg.) vers. (În trei dăți am fost pe deal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DÁTĂ s. v. datină, destin, fatalitate, fel, menire, noroc, obicei, predestinare, rânduială, soartă, tradiție, ursită, uz, uzanță, zodie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dată (dắți), s. f. – 1. Oară, rînd. – Dintr-o dată, brusc. – Pe dată, imediat. – 2. Soartă, destin. De la dat, part. de la a da (după Tiktin, direct din lat. data); pentru al doilea sens, cf. lat. fata, rom. zisa, scrisa. Cu acest ultim sens formează și pl. date. Se întîlnește cu dată, s. f. (timpul precis al unui eveniment), din fr. date, și dată, s. f. (dat, antecedent), traducere a fr. donnée. Comp. altădată, adv. (odinioară), care se distinge de obicei de altă dată (în alt rînd; încă o dată); deocamdată, adv. (pentru moment); deodată, adv. (dintr-o dată, brusc; simultan); vreodată, adv. (uneori); niciodată, adv. (nicicînd); îndată, adv. (imediat). – Din rom. provine rut. data „rație” (Candrea, Elemente, 407).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dátă (soartă, obicei) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dátă (momentul unei întâmplări, oară) s. f., g.-d. art. dății; pl. dăți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dátă (calendaristică, a unei probleme) s. f., pl. dáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dátă f., pl. dățĭ (d. daŭ). Oară, moment: o dată (pl. de doŭă orĭ). Întîĭa dată saŭ întîĭa oară, prima dată saŭ prima oară (pl. a doŭa, a treĭa oară). Rînd, serie de timp: astă dată, de astă dată, data asta (acuma, în acest timp). Altă dată, odată, odinioară (lat. olim), nu acuma: altă dată eram maĭ fericit, să viĭ altă dată. De o cam dată. V. deocamdată. Pe dată, îndată, imediat (V. odată). Dintr’o dată, pe dată, îndată, dintr’o singură lovitură: dintr’o dată l-a învins. Dată, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). Ziŭa, timpu cînd s’a făcut, cînd s’a emis un lucru: pe peatră era data anuluĭ 1504 (moartea luĭ Ștefan cel Mare). Pl. Noțiunĭ, înformațiunĭ ale științeĭ (fr. donée): în această carte îs date importante.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DAT2, -Ă, dați, -te, adj., s. f. I. Adj. Pus la dispoziție, oferit; înmânat, transmis, prezentat, dăruit. ◊ Expr. La un moment dat = într-un anumit moment; în clipa aceea. În cazul dat = în acest caz, în cazul de față. Dat fiind (că...) = ținând seama de... (sau că...), având în vedere (că...); deoarece. Dat d******i (sau naibii) = deștept, isteț; șmecher, șiret. Dat uitării = uitat, părăsit. II. S. f. 1. Momentul, împrejurarea (repetabilă) când se produce un fapt; oară, rând. ◊ Loc. adv. Data trecută = cu prilejul anterior. Data viitoare = într-o împrejurare ulterioară. De data aceasta (sau asta) ori de astă dată = de rândul acesta, acum. Pe dată ce... (sau cum...) = îndată; pe loc, numaidecât. O dată = într-un singur caz. Nu o dată = de multe ori. Încă o dată = din nou. 2. (La pl.) Fapte stabilite (de știință), elemente care constituie punctul de plecare în cercetarea unei probleme, în luarea unei hotărâri etc. III. S. f. (Reg.) Soartă, destin. ◊ Cum (sau precum) e data = după cum e obiceiul, datina. – V. da2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „de la ”, „de” sau „din”) A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe. – Din fr. dater.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DATÁ ~éz 1. tranz. 1) (evenimente, fapte din trecut) A localiza în timp, stabilind data exactă. 2) (scrisori, acte) A prevedea cu data de realizare. 2. intranz. A avea începutul; a-și trage existența. /<fr. datez
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DAT1 dátă (dați, dáte) v. A DA. ◊ ~ d******i a) foarte isteț; ager; b) șmecher. La un moment ~ la un moment oarecare; dintr-o dată. În cazul ~ în cazul de față. ~ fiind (că...) având în vedere; deoarece; întrucât. ~ uitării părăsit; uitat. / v. a da
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DÁTĂ1 ~e f. 1) Timpul precis când s-a produs sau urmează să se producă un fapt, un eveniment. ~ istorică. 2) Indicație a acestui timp pe un act. 3) la pl. Fapte concrete cunoscute care servesc drept punct de plecare pentru cercetarea unei probleme sau pentru a trage o concluzie. ~e științifice. /<fr. date
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DÁTĂ2 dăți f. Fiecare dintre cazurile când se produce o întâmplare sau un fapt care se repetă; oară. O singură ~. Ultima ~. ◊ De altă ~ din trecut; de cândva. O ~ pentru totdeauna definitiv; categoric. De fiecare ~ de câte ori are loc. De ~a aceasta în cazul de față. /<fr. date
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DÁTA s.n. (Latinism) Lucrurile cunoscute, date, care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. [< lat. data – lucruri date < dare – a da].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DATÁ vb. I. 1. tr. A stabili (cu exactitate) data, timpul când s-a petrecut ceva. ♦ A pune data (pe un document, pe un act etc.). 2. intr. A-și avea începutul, a începe din... [< fr. dater, it. datare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DÁTA1 s. n. lucrările cunoscute, date care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. (< lat. data)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DATÁ2 vb. I. tr. a stabili data unui fapt din trecut. ◊ a pune data pe un act, pe o scrisoare etc. II. intr. a-și avea începutul, a începe din... (< fr. dater)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
álte dăți (în alte împrejurări) loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
DATÁ vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBĂ-DE-DÁT s. v. talpa-gâștei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv., pl. álte dăți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ástă dátă loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
câte o dátă (câte o singură dată) adv. + num.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dat adj. m., pl. dați; f. sg. dátă, pl. dáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
datá vb., ind. prez. 1 sg. datéz, 3 sg. și pl. dateáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
de ástă dátă loc. adv. (tempo lent)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
de-ástă dátă loc. adv. (tempo rapid)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dintr-o dátă loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nici o dátă adv. + num.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
o dátă num.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
o dátă ce loc. conjcț.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
o dátă cu loc. prep.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tot o dátă s. n. + num. (mănâncă tot o dată), adv. + num. (tot o dată am citit și eu cartea, nu de două ori)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
2) dat, -ă adj. Determinat, ursit, destinat: ĭ-a fost dat să moară în războĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BIS DAT, QUI CITO DAT (lat.) cine dă repede dă îndoit – Publius Syrus, „Sententiae”, 8. V. și La façon de donner vaut mieux que ce qu’on donne.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
DAT VENIAM CORVIS, VEXAT CENSURA COLUMBAS (lat.) judecata îi iartă pe corbi și îi năpăstuiește pe porumbei – Iuvenal, „Satirae”, II, 63. Judecătorii se înclină în fața celor tari.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink