Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: debușa (verb) , debușare (substantiv feminin)   
DEBUȘÁRE s. f. Acțiunea de a debușa.V. debușa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEBUȘÁRE s.f. Acțiunea de a debușa. [< debușa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
debușáre s. f., g.-d. art. debușării; pl. debușări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEBUȘÁ, debușez, vb. I. Intranz. A ieși dintr-un loc îngust, dintr-un loc acoperit. – Din fr. déboucher.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEBUȘÁ vb. I. intr. (Mil.) A ieși dintr-un loc îngust, dintr-un loc acoperit. [< fr. déboucher].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEBUȘÁ vb. intr. a da înspre..., a se deschide spre... ◊ (mil.) a ieși dintr-un loc îngust, acoperit, la loc deschis. (< fr. déboucher)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
debușá vb., ind. prez. 1 sg. debușéz, 3 sg. și pl. debușeáză, 1 pl. debușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. debușéze; ger. debușând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române