Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: debusola (verb tranzitiv) , debusolare (substantiv feminin)   
DEBUSOLÁRE, debusolări, s. f. Acțiunea de a debusola și rezultatul ei. – V. debusola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEBUSOLÁRE s.f. (Liv.) Dezorientare. [Et. incertă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEBUSOLÁRE s. v. derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
debusoláre s. f., pl. debusolări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEBUSOLÁ, debusolez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A dezorienta. – Din fr. déboussoler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEBUSOLÁ ~éz tranz. fam. A face să se debusoleze; a dezorienta. /<fr. déboussoler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEBUSOLÁ mă ~éz intranz. A pierde simțul orientării; a se dezorienta. /<fr. déboussoler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEBUSOLÁ vb. tr. a dezorienta. (< fr. déboussoler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEBUSOLÁ vb. v. deruta, descumpăni, dezorienta, încurca, zăpăci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
debusolá vb., ind. prez.1 sg. debusoléz, 3 sg. și pl. debusoleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)