DECALÁJ, decalaje, s. n. Distanțare în spațiu a două obiecte în raport cu poziția inițială a unuia față de celălalt; distanțare în timp a două sau mai multe fapte sau evenimente. ♦ Fig. Dezacord, nepotrivire între situații, concepții, evenimente sau fapte. – Din fr. décalage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECALÁJ s.n. Distanțare în spațiu, în timp. ♦ Lipsă de armonie, disproporție, nepotrivire, dezacord (între situații, concepții etc.). [Cf. fr. décalage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECALÁJ s. n. 1. decalare. 2. (fig.) lipsă de armonie, disproporție, nepotrivire. (< fr. décalage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Decalaj ≠ concordanță
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
decaláj s. n., pl. decaláje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECALÁJ ~e n. 1) v. A DECALA și A SE DECALA. 2) fig. Nepotrivire între situații, stări de lucruri, atitudini; lipsă de armonie. /<fr. décalage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink