DECEPȚIONÁNT, -Ă, decepționanți, -te, adj. Care decepționează; dezamăgitor. [Pr.: -ți-o-] – Decepționa + suf. -ant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECEPȚIONÁNT adj. v. dezamăgitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decepționánt adj. m., pl. decepționánți; f. sg. decepționántă, pl. decepționánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink