DECLÍC, declicuri, s. n. Dispozitiv format dintr-o pârghie cu un cârlig la capăt, care permite eliberarea unei piese imobilizate în raport cu o alta. – Din fr. déclic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECLÍC s.n. Mecanism care poate desface, la un moment dat, legătura mecanică dintre două piese; declanșator. [< fr. déclic].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECLÍC s. n. 1. dispozitiv, în formă de pârghie, destinat a declanșa un mecanism. 2. zgomot sec pe care îl face un mecanism când se declanșează. (< fr. déclic)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
declíc s. n. (sil. -clic), pl. declícuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECLÍC ~uri n. Dispozitiv pentru declanșarea unui mecanism; declanșator. /<fr. déclic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink