DECONFITÚRĂ s. f. stare de insolvabilitate a unui debitor; faliment. (< fr. déconfiture)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
deconfitúră s. f., pl. deconfitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
deconfitúră f. pl. ĭ (fr. déconfiture, d. déconfire, a aduce într’o stare jalnică. V. confete). Iron. Ruină, desfacere, faliment: deconfitura unuĭ partid.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink