DEDIȚÉL, dediței, s. m. 1. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete, cu proprietăți colorante și farmaceutice; adormițele, dediță (Pulsatilla pratensis). 2. (Zool.; în sintagma) Dediței-de-mare = actinii. [Var.: dedețél s. m.] – Dediță + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEDIȚÉL s. 1. (BOT.; Pulsatilla; mai ales la pl.) v. sisinei. 2. dediței-galbeni v. păștiță. 3. (ZOOL.) dedițel-de-mare (Actinia) v. actinie, anemonă-de-mare, (reg.) trandafir-de-mare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dedițél s. m., pl. dedițéi, art. dedițéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEDIȚÉL ~i m. Plantă erbacee toxică, cu flori mari, divers colorate, cu proprietăți colorante și farmaceutice. /<sl. dedica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEDIȚEI-DE-PĂDÚRE s. pl. v. oiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DEDIȚEI-GÁLBENI s. pl. v. ruscuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DEDIȚEI-SĂLBÁTICI s. pl. v. oiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dedițél-de-máre s. m., pl. dedițéi-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEDIȚÉL (‹ bg.) s. m. 1. (La pl.) Denumire dată speciilor de plante erbacee perene, toxice, din genul Pulsatilla, familia ranunculaceelor, cu frunze păroase, penat- sau palmat-compuse și flori mari, de culori diferite; (și la sg.) plantă care face parte dintr-una din aceste specii; adormițele; sisinei. 2. (ZOOL.) Dedițel-de-mare = actinie.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink