Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEFĂIMÁ, defăimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ (Rar) A se face de râs, a se compromite. 2. (Înv.) A disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi. [Prez. ind. și.: defáim] – Din lat. *diffamiare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEFĂIMÁ vb. v. calomnia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DEFĂIMÁ vb. v. desconsidera, disprețui, nesocoti.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
defăimá vb. (sil. -făi-), ind. prez. 1 sg. defăiméz, 3 sg. și pl. defaimeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DEFĂIMÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A vorbi de rău; a ponegri; a cleveti; a calomnia; a denigra; a blama; a bârfi; a huli; a ponosi. 2) A pune într-o situație de inferioritate, lezând demnitatea; a umili; a înjosi. [Sil. -făi-ma] /<lat. difamiare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A defăima ≠ a cinsti, a elogia, a lăuda, a glorifica, a preamări, a venera
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
defáĭm, a -făĭmá v. tr. (d. faĭmă saŭ lat. pop. dĭffamiare, cl. defámo și diffámo, -are, a defăĭma). Critic, vorbesc de răŭ, calomniez. – Și defăĭm, defăĭmez și desfaĭm.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink