DELICATÉȚE, delicateți, s. f. Însușirea a ceea ce este delicat; finețe, gingășie; discreție, subtilitate. [Var.: delicatéță s. f.] – Din fr. délicatesse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DELICATÉȚE f. 1) Caracter delicat; finețe. 2) Atitudine delicată, binevoitoare. 3) Comportare reținută și plină de tact; discreție. [Art. delicatețea; G.-D. delicateței] /<fr. délicatesse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DELICATÉȚE s.f. Finețe, gingășie; discreție. [Var. delicateță s.f. / cf. fr. délicatesse, it. delicatezza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DELICATÉȚE s. f. însușire a ceea ce este delicat; finețe, gingășie. (< it. delicatezza, fr. délicatesse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DELICATÉȚE s. finețe, gingășie, grație, suavitate. (Gesturi pline de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Delicatețe ≠ brutalitate, indelicatețe, vulgaritate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
delicatéțe s. f., art. delicatéțea, g.-d. art. delicatéții; (lucruri, manifestări) pl. delicatéți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DELICATÉȚĂ s. f. v. delicatețe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DELICATÉȚĂ s.f. v. delicatețe.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink