DELUZÓRIU, -IE, deluzorii, adj. (Livr.) Înșelător, iluzoriu. – Din fr. délusoire, lat. delusorius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DELUZÓRIU, -IE adj. (Liv.) Înșelător; iluzoriu. [Pron. -riu. / cf. lat. delusorius, fr. délusoire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DELUZÓRIU, -IE adj. înșelător; iluzoriu. (< lat. delusorius, fr. délusoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
deluzóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. deluzórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. deluzórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DELUZÓRIU ~e (~i) livr. Care induce în eroare; înșelător; iluzoriu. [Sil. -zo-riu] /<fr. délusoire, lat. delusorius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink