DENTÁLĂ, dentale, adj.f. (În sintagma) Consoană dentală (și substantivat, f.) = consoană care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau inferiori. – Din fr. dental.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DENTÁL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre consoane) Care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi. /<fr. dental
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DENTÁL, -Ă adj., s.f. (Consoană) care se articulează atingând cu vârful limbii dinții incisivi superiori sau inferiori. [< fr. dental].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DENTÁL s.m. (Zool.) Moluscă marină cu capul acoperit de o cochilie deschisă la ambele capete în formă de corn. [Var. dentalium s.m. / < fr. dentale].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DENTÁL1 s. m. moluscă marină cu cochilia în formă de cornet. (< fr. dentale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DENTÁL2, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin atingerea dinților incisivi, superiori sau inferiori, cu vârful limbii. (< fr. dental)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dentál adj. m., pl. dentáli; f. sg. dentálă, pl. dentále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink