DENTÍNĂ s. f. Substanță proteică, bogat mineralizată, care formează masa principala a dintelui; ivoriu. – Din fr. dentine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DENTÍNĂ f. Substanță organică din care este formată masa principală a dintelui; ivoriu. /<fr. dentine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DENTÍNĂ s.f. Substanță organică din care este formată masa dintelui; ivoriu. [< fr. dentine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DENTÍNĂ s. f. substanță proteică, bogat mineralizată, din care este formată pulpa dintelui; ivoriu. (< fr. dentine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DENTÍNĂ s. (ANAT.) ivoriu. (~ dintelui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dentínă s. f., g.-d. art. dentínei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink