DEPLINĂTÁTE s. f. Faptul de a fi deplin, desăvârșit; perfecțiune, plenitudine. – Deplin + suf. -ătate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEPLINĂTÁTE f. Caracter deplin; plenitudine; plinătate. /deplin + suf. ~ătate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEPLINĂTÁTE s. 1. integritate, plenitudine. (În ~ facultăților mintale.) 2. v. desăvârșire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deplinătáte s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. deplinătății
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink