DEPLORÁȚIE, deplorații, s. f. (Rar) Plângere, lamentare, lamentație. ♦ Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. – Din fr. déploration, lat. deploratio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEPLORÁȚIE s.f. (Rar) Plângere, lamentare, lamentație. ♦ Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. [Gen. -iei. / cf. fr. déploration, lat. deploratio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPLORÁȚIE s. f. 1. plângere, lamentare. 2. cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. (< fr. déploration, lat. deploratio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
deploráție s. f. (sil. -plo-, -ți-e), art. deploráția (sil. -ți-a), g.-d. art. deploráției; pl. deploráții, art. deploráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink